Întrebări la propriu

Nu-i așa că întotdeauna există cineva mai sociopat decât tine?

Simptomul 2: ego-ici-zare.

Fabula 6 (Ştrumful şi alifia)

A fost odată ca niciodată un ştrumf care suferea de hemoroizi expandaţi. Singura lui scăpare era să meargă crăcănat printre semenii săi, până într-o zi când Dr. Purcilescu îi ieşi în cale urlând de bucurie. Ştrumful îl întrebă care e motivul bucuriei sale. Doctorul, cu un hohot răsunător, îi răspunse că a inventat o alifie care elimină hemoroizii pentru totdeauna. Ştrumful începu să tragă vânturi pestilenţiale, semn că era extraordinar de fericit la aflarea veştii. Doctorul îi vându bucuros o porţie de alifie, în speranţa că hemoroizii ştrumfului vor deveni istorie.

Două zile mai târziu, Ştrumful, roşu de furie, bătu cu repeziciune la uşa respectabilului doctor Purcilescu şi urlă din toţi rărunchii, în toate limbile lumeşti:

- Herr Purcilescu, du bist ein schwein, nique ta mere, connard, job tvoiu maty, tzin cho ping pong chan, son of a motherless goat, pendejo, ţi-ai bătut joc de mine, dihanie spurcată!

Indignat de toată zarva de afară, stimabilul Dr. Purcilescu scoase capul pe fereastră să se asigure că nu era fosta doamnă Purcilescu în veşnica-i căutare de pensie alimentară, scroafă obeză ce era!

- Domnule Ştrumf, tu erai!

- Ascultă la mine, spurcăciune diavolească, mi-ai distrus viaţa cu alifia ta revoluţionară, jur că ai să mi-o plăteşti cu vârf şi îndesat!

- Doamne, dar ce s-a întâmplat, stimabile domn Ştrumf?

- Ce s-a întâmplat? CE S-A ÎNTÂMPLAT?! De curiozitate, te-ai uitat la fundul meu?

Doctorul Purcilescu, curios din fire, încerca cu neîndemânare să-şi potrivească ochelarii pe rât pentru a vedea mai bine.

- SFINTE PĂPUŞOI, ce-i aia?!

- Asta, Domnule "Doctor", e rezultatul incompetenţei tale! În loc să-mi dai alifia pentru hemoroizi, mi-ai înmânat o odioasă loţiune de ...

Ştrumful se opri să tragă un ochi pe recipient şi îi citi doctorului cu voce răspicată:

- ... loţiune de cultivare pi-lo-rec-ta-lă! Mi-a crescut un kilometru de păr în cur, imbecilule!

Doctorul Purcilescu începu să transpire mai tare decât Gabriel Cotabiţă într-un autocar plin cu imigranţi mexicani în drum spre visul american.

- Domnule Ştrumf, haideţi să privim partea bună a lucrurilor... măcar aveţi o coamă foarte impresionantă. Sunt sigur că domnişoarele vă vor cădea la fun..ăăă... picioare!

Auzind acestea, Ştrumful lansă un nou baraj de injurii demne de dicţionar mitocănesc, doar ca să fie întrerupt de o grohăială asurzitoare, urmată de o năucitoare durere de burtă. Doctorul Purcilescu îl înştiinţă cu o voce timidă pe Ştrumf:

- Şă ştiţi că diareea e un efect secundar des întâlnit la astfel de loţiuni...

- NENOROCI...prrrrrffffftttzzzzzgrlgglgbhtbhtbblechffffcht!

Sfârşit

Inspirat dintr-o poveste reală.

Traducerea şi adaptarea: Scama din Buric

powered by CB

Fabula 5 (sau Teoria Conspirației)

O armată de furnici negre, cu bețe și sloganuri, se bate în antene cu o armată de furnici albastre, sub hohotul liniștitor (pentru cine?) al Marelui Gândac Prim. Furnicile ar vrea o bucățică din brânza ascunsă sub fundul Marelui Gândac, și cele negre și cele albastre. Dar sunt, după cum vedeți, prea ocupate să-și dispute câștigul de cauză: că de, doar o singură culoare poate pune mâna pe brânză, iar asta se va decide după principiul ”cine e mai deștept, cedează”. Și uite-așa a rămas brânza neatinsă, disputa neterminată și amânată, iar străzile devenite pustii au înghețat sub troiene de zăpadă, prea mari să fie clintite de săracele furnici, deja epuizate de luptă. 
Sub hohotul Marelui Gândac, încă liniștit, furnicile mici cresc în guvizi, pregătind un nou atac la siguranța brânzei.

Simptomul 2

Ai coșmaruri că te schimbi în el:


    ”Îmi place să primesc, dar nu-mi place să dau. Îmi place comunitatea când nu stau la coadă. Îmi place să fie totul la comun când am numai eu acces la el, comunul. Îmi place să mă sacrific pentru propriul bine, egoist, temporar și prezent. Îmi place să fiu bun cu cei care au mai multă putere decât mine. Cum detectez slăbiciuni, le taxez, indiferent cui. Îmi place să urc. Și sunt convins că am talent de cel mai mare șef, pentru că mă plictisesc repede și... trebuie să urc mai departe...”


Te trezești brusc și îți dai seama că el e peste tot în jur. Mai-mai că te-ai apuca de obiceiul să dai palme în aer, tot timpul, poate nimerești pe cineva care le merită.

Gigi says

(după doar 27 de zile din 2012...)


Dar m-ați înțeles greșit... locul vostru în societate nu e în stradă.


Și ca să vă spun asta am așteptat cuminte viscolul.


Deja îl faceți pe Gigi să vorbească prea mult.

Gigi says

De Anul Nou vă propun să vă vedeţi de locul vostru în societate.

Fabula 4

Maimuţele care joacă jocuri de noroc ar face bine să nu trântească uşa de la bârlogul altora.

Printre alte lucruri care te scot din sărite pe lume, e normal să fii extrem de nervos după ce ţi-ai pariat banana de la gură şi ai pierdut-o instant, apoi ai mai pariat vreo duzină şi ai rămas doar cu stomacul mai gol decât înainte. Pe lângă acest lucru, mai există şi poziţia în copac, că dacă te depistează ceilalţi că eşti fraier, ajungi la rădăcină, unde nu mai pupi banane cine ştie cât timp. Aşa că reacţia maimuţoiului nostru e perfect normală şi inteligibilă: urli, ragi, te apuci de părul de la sub-braţ, unde doare mai tare, te faci auzit, trânteşti şi izbeşti ramurile una de alta, dai cu pumnii în piept şi în trunchi, cad toate bananele, într-un cuvânt aduci copacul la nivelul tău. Să nu cumva să rămână vreo maimuţă mai şmecheră. Pierzi tu, pierd şi ceilalţi. Da, maimuţoiul nostru gândeşte logic. Se duce apoi cu tupeu să își exprime dezacordul în faţa ursului, care a avut mai mult tupeu să-şi facă bârlog în copac. Ba săracul urs a avut şi tupeu să se atingă de banane. Şi a mai avut un tupeu: anume să le înveţe pe maimuţe să joace arşice şi să îşi pună bananele în joc. Dar pe atunci nu spunea nimeni nimic de pierdut. După ce maimuţoiul îşi scarpină toţi puricii în faţa ursului şi cere cu insistenţă ascuţită bananele înapoi, spiritele se liniştesc brusc.

Acum ursul vinde cocktail de banane cu un ingredient secret şi are mare succes la maimuţici.

Întrebări la propriu

Nu-i așa că dacă stai să te gândești mai mult la un lucru, acel lucru devine discutabil, apoi devine greu de înțeles, apoi devine un obstacol?


Simptomul 1: supra- și răs- gânditul.

Gigi says

Nu crede tot ce se scrie pe garduri sau... pe Facebook.

Fabula 3

Trei măgăruși ciuși, simpatici foc, cu fiertura de tărâțe, frumos îmbuteliată, între copite, râd și se veselesc, mergând cu personalul de la munte înspre mare. (Da, și măgărușii se plimbă cu mijloace sofisticate de transport.) Și uitându-se ei pe geam, prin noaptea adâncă, încercând să ghicească în ce stații obscure mai oprește trenul, doar ca să testeze preaplinul vagoanelor, unul din ei, un măgăruș mai ciuș decât ceilalți, are chef de o gură de aer proaspăt, nemaisuportând fierbințeala de pe culoar. Măgărușul așteaptă stația următoare, trenul oprește, el scoate nasul prin ușa deschisă a vagonului și, fiind un pic prea vesel de la fiertura de tărâțe, face un pas nesăbuit exact când trenul pornește. Și așa rămâne cel mai ciuș măgăruș pe peron, în noaptea adâncă a unei gări neînsemnate, privind cum trenul îi duce mai departe pe prietenii lui. Ceilalți doi măgăruși își păstrează calmul, își termină tărâțele, unul rage trist pe geam spre gara lăsată în urmă, iar celălalt schimbă vagonul, în speranța că va găsi un loc liber.