Fabula 4

Maimuţele care joacă jocuri de noroc ar face bine să nu trântească uşa de la bârlogul altora.

Printre alte lucruri care te scot din sărite pe lume, e normal să fii extrem de nervos după ce ţi-ai pariat banana de la gură şi ai pierdut-o instant, apoi ai mai pariat vreo duzină şi ai rămas doar cu stomacul mai gol decât înainte. Pe lângă acest lucru, mai există şi poziţia în copac, că dacă te depistează ceilalţi că eşti fraier, ajungi la rădăcină, unde nu mai pupi banane cine ştie cât timp. Aşa că reacţia maimuţoiului nostru e perfect normală şi inteligibilă: urli, ragi, te apuci de părul de la sub-braţ, unde doare mai tare, te faci auzit, trânteşti şi izbeşti ramurile una de alta, dai cu pumnii în piept şi în trunchi, cad toate bananele, într-un cuvânt aduci copacul la nivelul tău. Să nu cumva să rămână vreo maimuţă mai şmecheră. Pierzi tu, pierd şi ceilalţi. Da, maimuţoiul nostru gândeşte logic. Se duce apoi cu tupeu să își exprime dezacordul în faţa ursului, care a avut mai mult tupeu să-şi facă bârlog în copac. Ba săracul urs a avut şi tupeu să se atingă de banane. Şi a mai avut un tupeu: anume să le înveţe pe maimuţe să joace arşice şi să îşi pună bananele în joc. Dar pe atunci nu spunea nimeni nimic de pierdut. După ce maimuţoiul îşi scarpină toţi puricii în faţa ursului şi cere cu insistenţă ascuţită bananele înapoi, spiritele se liniştesc brusc.

Acum ursul vinde cocktail de banane cu un ingredient secret şi are mare succes la maimuţici.

Întrebări la propriu

Nu-i așa că dacă stai să te gândești mai mult la un lucru, acel lucru devine discutabil, apoi devine greu de înțeles, apoi devine un obstacol?


Simptomul 1: supra- și răs- gânditul.

Gigi says

Nu crede tot ce se scrie pe garduri sau... pe Facebook.

Fabula 3

Trei măgăruși ciuși, simpatici foc, cu fiertura de tărâțe, frumos îmbuteliată, între copite, râd și se veselesc, mergând cu personalul de la munte înspre mare. (Da, și măgărușii se plimbă cu mijloace sofisticate de transport.) Și uitându-se ei pe geam, prin noaptea adâncă, încercând să ghicească în ce stații obscure mai oprește trenul, doar ca să testeze preaplinul vagoanelor, unul din ei, un măgăruș mai ciuș decât ceilalți, are chef de o gură de aer proaspăt, nemaisuportând fierbințeala de pe culoar. Măgărușul așteaptă stația următoare, trenul oprește, el scoate nasul prin ușa deschisă a vagonului și, fiind un pic prea vesel de la fiertura de tărâțe, face un pas nesăbuit exact când trenul pornește. Și așa rămâne cel mai ciuș măgăruș pe peron, în noaptea adâncă a unei gări neînsemnate, privind cum trenul îi duce mai departe pe prietenii lui. Ceilalți doi măgăruși își păstrează calmul, își termină tărâțele, unul rage trist pe geam spre gara lăsată în urmă, iar celălalt schimbă vagonul, în speranța că va găsi un loc liber.