Fabula 3

Trei măgăruși ciuși, simpatici foc, cu fiertura de tărâțe, frumos îmbuteliată, între copite, râd și se veselesc, mergând cu personalul de la munte înspre mare. (Da, și măgărușii se plimbă cu mijloace sofisticate de transport.) Și uitându-se ei pe geam, prin noaptea adâncă, încercând să ghicească în ce stații obscure mai oprește trenul, doar ca să testeze preaplinul vagoanelor, unul din ei, un măgăruș mai ciuș decât ceilalți, are chef de o gură de aer proaspăt, nemaisuportând fierbințeala de pe culoar. Măgărușul așteaptă stația următoare, trenul oprește, el scoate nasul prin ușa deschisă a vagonului și, fiind un pic prea vesel de la fiertura de tărâțe, face un pas nesăbuit exact când trenul pornește. Și așa rămâne cel mai ciuș măgăruș pe peron, în noaptea adâncă a unei gări neînsemnate, privind cum trenul îi duce mai departe pe prietenii lui. Ceilalți doi măgăruși își păstrează calmul, își termină tărâțele, unul rage trist pe geam spre gara lăsată în urmă, iar celălalt schimbă vagonul, în speranța că va găsi un loc liber.